Oamenii sunt dimineti… se desprind din boabele de roua,
cresc odata cu razele de soare si imagineaza universuri… isi deschid
portile sufletului scriind mirari si povestind amintiri…
Oamenii sunt amiezi… stau in cumpana pe drumul vietii, intre a fi buni sau rai, importanti sau simpli, fericiti sau singuri…
Oamenii sunt inserari… privesc pamantul la sfarsitul zilei,
multumesc pentru destin, saruta copiii si parintii si adorm unul langa
altul, incalzind cu sufletele partea cealalta a lumii…
Oamenii sunt nopti, viseaza rasarituri, deschid portile iubirii si se retrag tacuti in boabele de roua.
Sunt suflet deschis spre lumea mare… uneori cantam, uneori
ne doare…Eu vreau vesnicie sa va pot da, dar, da-ti si mie un strop din
uitare…
