Nu imi amintesc foarte multe lucruri pe partea istorica si nici nu vreau asta. Vreau doar sa subliniez cata liberate aveam, din punctul meu de vere, noi copii. Ma refer ca am putut trai linistiti fara calculator si fara internet si am ajuns la fel de culti ca si altii.
Eu niciodata nu am stat la coada cu ai mei, la paine, lapte sau carne. In schimb, tin mine si azi, guma turbo. Acea guma tare de numa, care avea fel de fel de abtibilde, si pe care le colectionam cu totii. Aveam momente in care imi cumparam si cate 3 si le mestecam odata, doar ca sa pot face cele mai mari baloane de guma. Uniforma era nelipsita atunci cand mergeam al scoala. Iar abecedarul era facut intr-o maniera in care efectiv te facea sa vrei sa inveti. Si acum imi amintesc poezia de la sfarsitul abecedarul. Sau ma rog o parte din ea : Tatal meu zideste case/Cocotat pe schele/El cu fruntea lui ajunge/Pana sus la stele... Stiu ca poezia asta am invatat-o cu mama in bucatarie seara, in timp ce ea gatea. Tin mine si inghetata polar. Nu ca asta de acuma. Avea un gust aparte. Si forma sticlei de lapte. Nu prea am mai vazut sticle din alea. Mai era si sucul Fructo, sau Bem Bem. De fapt Bem Bem, era sirop care se facea cu apa. Si ce bun era.
Cand ieseam in fata blocului, noi fetele ne jucam elastic, saream coarda, sau ne intindeam papusile pe paturi si da-i bataie. Uitam de noi cu orele. Era cel mai frumos moment, atunci cand ma intalneam cu fetele si ne jucam cu papusile. Baietii evident se jucau fotbal sau ratele si vanatorii sau culori, lapte gros. Ah, cate jocuri interesante erau atunci. Azi tinerii nu cred ca se mai stiu juca. Pur si simplu stau la calculator si atat. Pacat, fiindca trece copilaria pe langa ei, si cand isi dau seama cel mai putin sunt deja oameni mari. Macar noi ne-am putut juca in liniste, fara sa stim ce e ala pericol. Dar acum....
