Bucatariti sau nu?

Cand m-am mutat cu partenerul meu nu stiam sa bucataresc. Adica, mai pe romaneste spus sa gatesc. Eram paralela de tot. Stiam doar cum se fac cartofii prajiti si ouale ochiuri. In rest, nu stiam sa fac nimic. Si mancam doar mancaruri reci, pana mi-am dat seama, ca nu asa face o sotie buna. Prin urmare, m-am asezat pe scaun, si am inceput sa ma documentez. Insa, degeaba, fiindca toate retele mi se pareau prea complicate. Am invatat totusi, sa fac mazare cu carnati. O saptamana, al meu sot, a mancat doar mazare cu carnati. Mereu zicea ca e buna. Apoi am schimbat meniul, am invatat sa fac gulas. Din ala super simplu. Nu va imaginati ca am facut ceva foarte gustos. Am facut ceva comestibil si atat. La un moment dat, m-am hotarat sa fac o supa. Nu mi-a trecut prin cap, sa o intreb pe mama, m-am gandit ca sunt deja buna in bucatarie. Mi-a iesit un treci oribil. De ce? Fiindca eu, nu am pus legume putine, am pus TOATE legumele pe care le-am cumparat, si mi-a iesit o mancare numai buna de aruncat. Insa dupa un timp, mi-am dat seama ca daca faci din placere va iesi ceva gustos. Asa ca incet-incet, am invat sa fac si mancare. Nu reusesc inca sa fac acele mancaruri sofisticate, insa in timp, am sa ajung si la asta. Cel putin, asta vreau sa cred. Pot gati supe, ciorbe, fripturi, la deserturi inca mai am de munca. Mult. Nu m-am incumetat inca sa fac torturi si prajituri. Fac doar checuri simple. Atat.