Nu stiu ce se intampla in ultimul timp ca tot necazuri vin gramada peste mine si parca mintea imi este tot anapoda. Ceata, fum, stropi mari de ploaie, asta e in mintea mea, ori poate ca totul s-a transformat intr-un cer manios care toarna cu lucruri rele. le iau pe toate ca un haz de necaz, ca doar asa-i voia romanului, sa fie optimist, iar la final trag o linie sa vad in ce directie mergem, adica eu cu mine. Despre boala si boli m-am gandit ca trebuie vorbit, caci in sezonul asta rece, plin de vanturi inghetate, oamenii uita sa se mai si protejeze. Asta am facut eu cel putin. Neiesita prea des din casa, invatata la oras, am ajuns sa capat o gripa in doi pasi, mici si simpli, de proportii colosale. Am fost la parinti la tara, iar tara lor e intr-o vale, unde vanturile sunt ca la ele acasa (vara le numesc alizee). Dar cine se poate mandri ca are parinti cu casa-n vale, langa lac si animale? Desigur mandria nu e ea mandrie totala daca nu merg si prea des pe acolo, ceea ce nu prea fac. Timpul…
Si cum am ajuns la acea tara parinteasca, stand o zi prin zona, am zis sa fac si eu cate una alta, ca doar nu o fi foc din cer, si iata ca am pornit la treaba, meseria mea preferata - caratul lemnelor. Adica de spart sau taiat nu le pot taia ca nu imi permite musculatura insa le pot macar cara in cazul in care altul le taie. Si am stat cred nu mai mult de doua ore in vanturile alea din vale si am carat lemne iar la final, am simtit o vaga durere in gat, am zis ca poate o fi de la apa rece. Eh bine, supriza mare a fost ca in ziua aceea am ajuns si la mine acasa, in caldura peretilor de beton, icu picioarele pe gresie sau parchet, deci in oras. Noaptea ce a venit a fost groaznica. Sistemul meu imunitar a fost total doborat, iar boala s-a instalat frumos in mine. O asa gripa de multa vreme nu s-a mai lipit de trupusorul meu. Cert e ca nici cu pastilele nu sunt prea prietena, insa am incercat. Si am tot incercat.
Problema e ca toate odata nu m-au mai luat iar asta m-a tinut si lipita de pat vreo trei zile adica tuse acuta, voma, dureri de cap, puternice, febra, frisoane, dureri de spate, de solduri, si toate cele ce mai vin odata cu nebuniile astea de boli. De felul meu sunt optimista,nu ma las batuta atat de usor, insa cand am vazut ca mai aveam putin si-mi scuipam si stomacul afara, m-am cam panicat si primul lucru pe care mintea mea l-a demarat a fost sa cred ca incep sa mor incet, desigur urmat de un plans de proportii. Eh, acum, ca toate au mai trecut, iata ca pot rade de acele zile neguroase. partea buna e ca am reusit sa uit si de tigari timp de vreo saptamana, iar partea si mai buna este ca am reusit sa nu mai beau nici cafea. Cine stie, poate asta a fost norocul - sa iau o boala ca sa scap de altele.
Insa morala e urmatoarea - mai bine lucrati la sanatate din timp si protejati-va, iar treaba cu intarirea sistemului imunitar nu e deloc de gluma, mai ales acum iarna. Ghiduri pentru acest lucru gasiti la tot pasul sau mai bine zis la tot netul, deci complicat nu e!
Si cum am ajuns la acea tara parinteasca, stand o zi prin zona, am zis sa fac si eu cate una alta, ca doar nu o fi foc din cer, si iata ca am pornit la treaba, meseria mea preferata - caratul lemnelor. Adica de spart sau taiat nu le pot taia ca nu imi permite musculatura insa le pot macar cara in cazul in care altul le taie. Si am stat cred nu mai mult de doua ore in vanturile alea din vale si am carat lemne iar la final, am simtit o vaga durere in gat, am zis ca poate o fi de la apa rece. Eh bine, supriza mare a fost ca in ziua aceea am ajuns si la mine acasa, in caldura peretilor de beton, icu picioarele pe gresie sau parchet, deci in oras. Noaptea ce a venit a fost groaznica. Sistemul meu imunitar a fost total doborat, iar boala s-a instalat frumos in mine. O asa gripa de multa vreme nu s-a mai lipit de trupusorul meu. Cert e ca nici cu pastilele nu sunt prea prietena, insa am incercat. Si am tot incercat.
Problema e ca toate odata nu m-au mai luat iar asta m-a tinut si lipita de pat vreo trei zile adica tuse acuta, voma, dureri de cap, puternice, febra, frisoane, dureri de spate, de solduri, si toate cele ce mai vin odata cu nebuniile astea de boli. De felul meu sunt optimista,nu ma las batuta atat de usor, insa cand am vazut ca mai aveam putin si-mi scuipam si stomacul afara, m-am cam panicat si primul lucru pe care mintea mea l-a demarat a fost sa cred ca incep sa mor incet, desigur urmat de un plans de proportii. Eh, acum, ca toate au mai trecut, iata ca pot rade de acele zile neguroase. partea buna e ca am reusit sa uit si de tigari timp de vreo saptamana, iar partea si mai buna este ca am reusit sa nu mai beau nici cafea. Cine stie, poate asta a fost norocul - sa iau o boala ca sa scap de altele.
Insa morala e urmatoarea - mai bine lucrati la sanatate din timp si protejati-va, iar treaba cu intarirea sistemului imunitar nu e deloc de gluma, mai ales acum iarna. Ghiduri pentru acest lucru gasiti la tot pasul sau mai bine zis la tot netul, deci complicat nu e!
