Arthur Shopenhauer a scris o carte remarcabila de un foarte mare ajutor mai ales celor care trebuie sa vorbeasca mai des in public si vor sa se fereasca de inertia greselilor. l nu numai ca arata moduri prin care poti sa ai intotdeauna dreptate insa ne scrie si despre faptul ca a avea dreptate este intr-adevar o arta, chiar in cartea “Arta de a avea intotdeauna dreptate”. Iar cele zece strategii la care voi face eu referire sunt alese ca fiind cele mai potrivite, dupa cum urmeaza:
Daca adversarul ne prinde la inghesuiala cu un contra - argument, ne vom putea salva printr-o disociere de nuanta - fie ea si pura improvizatie - cautand o expresie echivoca sau un caz aparte, in masura in care enuntul o permite. Mai exact - poti sa aduci tu un exemplu concludent in care stii ca asa s-a intamplat si de aceea ai dreptate.
De indata ce observam ca adversarul incepe o argumentare care are toate sansele sa ne infirme teza, atunci nu trebuie sa-l lasam sa-si termine sirul argumentarilor, ci vom intrerupe din cand in cand desfasurarea disputei, vom sari a altel teme, vo deturna atentia asupra altor enunturi, pe scurt, vom pune in practica o conversatie mutata.
Daca adversarul pretinde in mod imperios sa aducem un contraargument fata de un anumit punct din argumentatia sa iar noi nu ne gasim pe moment nimic, atunci trebuie sa generalizam pe cat se poate, problema si sa formulam obiectii legate de tocmai de aspectul general, De exemplu suntem chemati sa infirmam o anumita ipoteza din fizica: ne vom arata sceptici fata de cunoasterea umana generala, vom arata cat de inselatoare este aceasta si vom ilustra cu exemplu concrete din alte domenii. Dupa ce am cerut sa ni se prezinte premisele unei teze iar adevrsarul le-a expus, confirmandu-le astfel atunci nu trebuie sa il lasam sa formuleze el insusi si concluzia, ci vo trage noi insine concluzia: chiar si atunci cand una sau alta din premise nu este satisfacuta tt o admitem si trecem direct la formularea concluziei. se cheama ca am aplicat o fallacia non causae ut causae.
Daca adversarul pretinde sa-i concedem un punct din care problema disputata ar decurge nemijlocit, atunci am nega pretinzand ca este doar o petitio principii; atat el, cat si auditioriul vor considera ca un enunt asemanator problemei este identic cu problema: in acest fel i-am refuzat adversarului cle mai tare argument.
Contrazicerea si cearta incita la exagrarea afirmatiei. Putem pri urmare sa-l determinam pe adversar, contrazicandu-l sa exagereze o afimratie, care in sine este adevarata sau care poate fi validata macar pe un domeniu de definitie, bine precizat: dupa ce vom fi infirmat aceasta exagerare va putea parea ca am infirmat si afirmatia sa initiala. Dar trebuie sa si stim sa ne aparam impotriva acestei stratageme si sa nu ne lasam antrenati, atunci cand suntem contrazisi intr-o exagerare sau intr-o extensie nepermisa a domeniului de definitie pentru afirmatia noastra. Adesea, adversarul insusi va cauta sa extinda afirmatia noastra asupra unui obiect la care noi nu ne-am referit: in atare situatie trebuie sa stim sa param imediat, sa-i precizam adversaului din nou limitele de valabilitate ale afirmatiei, prin formule de genul: “eu nu am spus decat ata si nimic mai mult”.
Arta de a enunta false silogisme folosindu-ne de enuntul adversarului putem forta prin deductii false si prin deformarea sensului conceptelor formularea unor propozitii care nu decurg nicidecum in acel enunt si care nu reflecta in niciun fel opinia adversarului ci dimpotriva sunt absurde si chiar pernicioase: va parea dintr-o data ca enuntul sau conduce la alte anunturi cre fie usnt contradictorii in sine, fie contrazic adevarurile cunoscute, indiferent va parea ca i-am infirmat enuntul, acesta find o apagoga si in acest caz am aplicat stratagema fallacia con causae ut causae.
Un artificiu sclipitor este asa numita retorsio argumenti: se aplica atunci cand argumentul pe care adversarul vrea sa il foloseasca pentru sine ar fi mai bun folosit impotriva sa; el spune, de esxemplu: “e doar un copil, sa nu i-o luam in nume de rau” Retorsio: “tocmai pentru ca e inca un copil, trebuie educat ca sa nu ii incurajam pornirile rele.
Daca, dupa ce-am invocat un argument, adversarul devine subit agresiv, atunci trebuie sa insistam cat se poate pe acel argument, nu doar pentru ca e bine sa il infuriem pe adversar, ci pentru ca probabil am atins punctul sensibil al argumentarii sale si ca, prin urmare, am putea sa il inghesuim mai tare decat ne dam seama pe moment.
“poate ca e corect in teorie dar in practica nu se aplica”. - Prin acets sofism concedem ca temeiul argumentului este corect dar respingem consecintele sale; el sta in contradictie cu regula a ratione ad rationatum valet consequentia. Aceasta afirmatie este o imposibilitate: ceea ce e valabil in teorie trebuie sa fie valabil si in practica. daca acest lucru nu se aplica, atunci eroarea este in teorie, ori ceva anume a fost omis. In orice caz teoria este un fals.
