Am simtit si eu pe propria piele o senzatie extrem de neplacuta si un regret intens in clipa in care mi-am condus iubitul la gara si l-am vazut cum pleaca cu trenul. L-am vazut pentru cateva clipe si apoi sarpele acela lung si imens mi-a mancat dragostea, intepartandu-se repede de privirea mea, cu iubitul meu in burtica lui de monstru urat.
Am ramas pe peron si am ramas cu privirea atintita in zare si in urma lui pe fata mea s-a declansat un cod rosu de lacrimi. Aveti mare grija cand va pleaca pesoana draga sa va luati servetele pentru ca presimt ca veti varsa o lacrima oricat de tari sunteti de caracter si cel mai bine va luati ramas bun in oras sau in alt loc.
Mie una imi place sa il pupacesc de mai multe ori inainte sa plece si sa raman acasa si sa il sun la telefon pana cand pleaca. Mi se pare mai simplu decat sa il conduc pana la gara si sa mi-l manance balaurul care scoate flacari pe nari si imi rapeste chipul lui.
Nici pe geam nu ma uit pentru ca as simti nevoia sa il chem inapoi si as ramane fara glas, sa il strig si sa il implor sa se intoarca ar fi inutil pentru ca stiu ca trebuie sa fie prezent la munca in alt oras mai indepartat.
Numai bine va doresc voua celor care aveti relatii la distanta si sa nu fiti niciodata inundati de codul rosu de lacrimi al momentelor in care trebuie sa va plece iubitul sau iubita. Va doresc certuri putine, cat mai putine aventuri extraconjugale si sa inrositi firul telefoaneleor si sa vorbiti pana cand va cade semnalul.
