A mai trecut un an. A mai trecut un an dintr-o viata. O zi de nastere ar trebui sa fie un moment fericit in viata oricarei persoane. Asa si este. Toata lumea te suna, iti scrie, te felicita, te „ureaza” de tot binele din lumea asta. Incepand de la sanatate, bucuriii si fericire, toate sunt urari de bine de la oamenii care te cunosc si tin la tine.
Ei bine, mie nu imi mai place acest ritual. Pe de o parte este frumos intrucat esti speciala in ziua respectiva, esti in centrul atentiei, in mijlocul actiunii, pe de alta parte este obositor: trebuie sa fii dragut, sa raspunzi la toate apelurile si mesajele pentru ca asa este frumos si civilizat. Asta am patit si eu acum cateva zile cand, din nou, a trebuit sa fac fata cu brio inca unei aniversari. Am sarbatorit-o trei zile (ca in basmele alea..3 zile si 3 nopti). O zi in familie, o zi la munca si inca una cu prietenele mele mai apropiate. Pune masa, desfa masa, pune-o din nou....si tot asa. Aperitive, fripturi, prajituri, torturi, ca la nunta ce mai! Pe cat de dragut si frumos este sa petreci timpul cu familia, prietenii, sa razi, sa povestesti, sa te simti bine, pe atat de greu si obositor devine acest ritual al serbarii aniversarii. Cred ca am sa ma gandesc mai bine data viitoare, la urmatoarea zi de nastere.
Am sa o gandesc mai strategic astfel incat sa ma simt eu bine in primul rand, sa ma bucur de ziua mea..si apoi o sa ma gandesc la restul...ca doar o data pe an pot fi pentru o zi intreaga in centrul atentiei!
