„Timpul mintii”. Desi e o notiune pe care oamenii de stiinta, filosofii si astronomii au incercat sa o explice de-a lungul timpului, timpul a ramas un mister pentru omenire. O explicatie putin ciudata vine de la filosofi, care presupuneau ca timpul exista doar in mintea noastra. De exemplu, ne trezim spunand de multe ori ca un eveniment a durat mult sau a durat putin. De fapt, potrivit filosofilor, nu se poate cuantifica in nici un mod validitatea acestei afirmatii.
Daca un anumit eveniment, lucru este in trecut, nu mai are nicio proprietate de a fi ceva pentru ca nu mai exista. Atunci cand spunem ca un anumit eveniment a durat mai mult ne referim, de fapt, la o amintire, ne amintim ca evenimentul din trecut a tinut mai mult. De vreme ce masuram timpul in functie de cum ni-l amintim, timpul pare ca se afla doar in amintirile noastre. Viitorul inca nu exista, deci iarasi nu exista vreo modalitate de masurare a lui. Singurul lucru care exista e prezentul, asa ca timpul exista doar in capul nostru, credeau filosofii.
Topologia temporala. V-ati intrebat vreodata cum arata timpul? Daca ar fi sa vizualizati timpul ati vedea o linie dreapta care merge spre infinit, nu are un capat precis definit? Sau va ganditi la timp ca la un ceas ale carui limbi tot se invart la infinit? Evident, nu avem un raspuns corect, insa exista niste idei intrigante in legatura cu aceste semne de intrebare. Din filosofia antica stim ca timpul nu poate fi liniar, nu are cum sa aiba un inceput si un sfarsit clar, cu toate ca ar putea sa existe un timp cand… timpul a inceput. Ca sa putem vorbi de un inceput trebuie sa existe ceva inainte de el ca sa poata avea loc marcajul respectiv.
La fel si cu sfarsitul liniei, trebuie sa fie ceva dupa acest final ca sa se poata vorbi de un finish line. Si mai e o problema: cate linii temporare exista? E una singura sau sunt mai multe, paralele care se intersecteaza din cand in cand. Sau poate ca momentele, clipele exista independent una de cealalta. Asadar, multe opinii, nici un raspuns clar…
