Grigore Tranca, un barbat maruntel de statura, chel si extreme de agil, nu iese vreodata din casa fara sa se urce in masina, chiar daca are de mers citeva sute de metri, ca sa-si cumpere o piine, de exemplu. Nu concepe viata altfel. Cind i se defecteaza masina parca e bolnav. Nu-si gaseste locul. Se invirte in jurul acesteia si bolboroseste tot felul de vorbe numai de el intelese.
- Da` mai lasa si tu masina aia! il dojenea nevasta-sa de la geam. Ai sa anchilozezi umblind doar pe sus!
- Daca nu anchilozezi tu, i-o intoarce el, sunt slabe sanse sa anchilozez eu, care le fac pe toate! Ia mai scoate si tu curu` afara!
Femeia trage capul inauntru si-l lasa in legea lui de rusinea vecinilor. Reparatorul ambulant care-i face masina, pufteste in ris.
- I-ai zis-o!
- Nu se invata niciodata minte!
- Asa sint toate! zice in timp ce-si stringe sculele. Da-i o cheie!
Masina porni si incepu sa toarca spre bucuria si incintarea lui Tranca.
- Ce mai stai! il provoca reparatorul rinjind. Suie-te pe ea!
Fara sa mai astepte alta invitatie, omul se aseza la volan si trase o raita, apoi se intoarse sa-si cumpere un pachet de tigari, la tutungeria din colt.
De la geamul apartamentului sau, femeia clatina din cap ca si cind ar fi vrut sa spuna:”nenunul dracului!”.”Obiceiurile bune, o data stabilite, spunea Robert Puller, sint la fel de greu de invins ca si obiceiurile rele!”
