I do… want to go to Disneyland

Dintotdeauna mi-am dorit sa ajung la Disneyland, iar acest vis nu s-a estompat deloc pe masura ce cresteam, ci as putea chiar sa zic dimpotriva. Dorinta mea nu s-a nascut dintr-o pasiune pentru personajele Disney, ci mai mult dintr-o pasiune pentru tot ceea ce inseamna copilarie, pentru papusi, pentru desene animate, pentru baloane, rasete autentice si din toata inima, pentru naivitatea specifica varstei si pentru lipsa de griji.

Eu si acum, la o varsta la care oamenii isi construiesc propriile lor familii, fac copii si se ”aseaza la casa lor”, cand intru intr-un magazin cu jucarii sunt ca un copil - mi-ar placea sa imi cumpar toate papusile si toate jocurile care exista acolo, toate casutele pentru papusi, si seturile de ceai, si poneii roz sau masinile de spalat de jucarie sau bucatarioarele, complet utilate (cum altfel!) in miniatura. Si de multe ori chiar imi si cumpar, spre uimirea celor din jur; dar nu ca sa ma joc cu ele, ca nu sufar de niciun sindrom cu nume prea greu de retinut si mult mai greu de pronuntat, ci imi place sa le am in casa, sa imi aminteasca, de cate ori le vad, ca e in regula sa fii copil si la 30 de ani, 40 sau 70 de ani. Acum ca v-am explicat un pic de ce aveam acest vis de a ajunge la Disneyland, vreau sa va spun si ca, in secret, imi doream sa ajung pentru prima data in Paris si la Disneyland cu o persoana speciala. Si cum altfel, cand Parisul este orasul indragostitilor?! Mi-ar fi placut insa ca acea persoana speciala sa isi doreasca sa mearga cu mine la Paris si sa imi iubeasca tendinta de a romanta orice experienta, dar isi doreasca la fel de mult ca si mine sa mearga la Disneyland si pentru o zi macar sa ne transformam in doi copii curiosi, veseli si dornici de a vedea toate atractiile oferite de acel loc.

Cu iubitul meu eram deja de 1 an impreuna si imi stia deja dorinta. Discutaseram sa mergem la un moment dat la Paris si, evident, sa dam si o fuga la Disneyland, dar nu avem o data clara in minte. De ziua mea insa, am primit cel mai frumos cadou de la el - exact, un city-break la Paris. Am vizitat in prima zi tot ce era de vizitat in Paris - am mers atat de mult intr-o singura zi cat nu cred ca am mers vreodata in viata mea. Dar a doua zi urma sa fie cea mai interesanta - vizita la Disneyland, care se afla la 32 de kilometri de Paris, iar noi am luat un autobuz de la Charles de Gaulle, pentru ca vazuseram ca sunt firme care fac de acolo transfer catre Disneyland, asa cum e si Aero Shuttle Paris Transfers, atunci cand am ajuns acolo de la aeroport. Noi am aterizat pe aeroportul Beauvais, iar un transfer de la Beauvais la CDG dureaza in jur de 45-55 de minute, in functie de trafic.

Dar sa revenim, pentru ca acum urmeaza partea cea mai frumoasa. Am ajuns la Disneyland; de cum am intrat pe poarta mi se parea ca sunt in Paradis. Nu stima unde sa ma uit mai intai, cu ce personaj sa imi fac poze, ce sa vizitam… La un moment dat insa, iubitul meu a plecat sa ia ceva de mancare si mi-as spus sa il astept. A revenit cu (o) Alba ca Zapada, pe care nu o vazusem pana atunci, el spunandu-mi ca a gasit-o si stiind ca imi place, a adus-o sa imi faca poza cu ea. Insa Alba ca Zapada avea mai multe biletele in mana si mi-a spus sa aleg unul, sa vedem ce “imi rezerva viitorul”. Am ales si cand l-am deschis, scria pe el: Vrei sa fii sotia mea? Prima data nu am inteles, dar cand m-am uitat la iubitul meu mi-am dat seama ca tocmai ma ceruse de sotie, in cel mai frumos loc de pe pamant si cel mai frumos mod. A fost ca in filme, el s-a lasat in genunchi, toata lumea ne privea si m-a mai intrebat o data, oferindu-mi si un inel superb. Acum, ne-am propus sa devenim parinti si stim sigur unde va fi prima vacanta cu familia marita.