Exista o imagine distorsionata ca celorlalti le-ar pasa. Probabil le pasa doar in conditiile in care vor putea spune despre ei ca sunt mai buni, mai frumosi sau mai destepti. Nepasarea are reflexie, insa este o realitate lucida fara continut sau substanta.
Daca indiferenta poate fi masurata printr-o rece neimplicare, nepasarea este dureroasa din prisma faptului ca reprezinta unitatea de masura a absentei individului.
Imi este indiferent ca mi-am abandonat camasa langa sifonier dar aceasta indiferenta este nepasare daca si maine o las tot acolo.
Fara ganduri sau vreo tinta anume ma aliniez in randul scotocitorilor prin cotloane dupa un pic de substrat. Ma fac vinovata insa de multe, chiar si de nepasarea pe care acum o blamez. Nu voi spune sa arunce cu piatra cel nevinovat dar nici nu-mi voi ascunde obrazul in fata goliciunii si neputintei noastre.
Daca ochii imi fug absent pe acele imagini osandite nepasarii vreau sa beneficiez de refuzul inciudat al cetateanului de a-si impodobi fatada balconului cu ghivece de flori.
